Scene dintr-un film alb-negru educațional despre tenis. Comentariul explică faptul că jucătorii au presupus în mod eronat că demonstrațiile lor corespund mișcărilor reale efectuate în timpul unui meci. Această observație și afirmația lui Jean-Luc Godard că „Filmele mint, nu sporturile” constituie punctul de plecare al unui studiu despre corp și mișcare, despre tenis și cinema, așa cum se reflectă în tehnologia analogică. Studiul începe cu o vizită la arhiva națională de sport, unde comori de celuloid zac îngropate. Filme de 16 mm despre performanțele lui John McEnroe la Roland Garros. În slow motion și din perspective diferite, vedem cum își apleacă spatele și poziția neconvențională a picioarelor atunci când servește. Rezultatul formidabil al acestei mișcări este apoi demonstrat în timp real. John McEnroe a jucat împotriva renumitelor sale accese de furie și le-a mascat în același timp. În prim-planuri, putem observa personalitatea solitară a unui jucător aflat în armonie cu el însuși.

Scenes from a black-and-white instructional film about tennis. The commentary explains that the players erroneously assumed that their demonstrations corresponded to the actual movements made in a match. This observation and Jean-Luc Godard’s statement that “Movies lie, not sports” form the starting points for a study on the body and movement, on tennis and the cinema as reflected in analogue technology. It begins with a visit to the national sports archive, where celluloid treasures lie buried. 16-mm films about the performances of John McEnroe at the Roland Garros Stadium. In slow motion and from different perspectives, we see his back bend and the unconventional position of his feet when serving. The formidable result of this movement is then demonstrated in real time. John McEnroe played against his notorious temper tantrums and covered them up at the same time. In close-ups, you see the solitary personality of a player at one with himself.