Puține documentare din cinematografia recentă au reușit să îmbine adevărul și arta cu o măiestrie comparabilă cu cea din Honeyland. Prin imagini de o frumusețe naturală fără egal, dar și printr-un naturalism dur, care surprinde viu experiența anevoioasă a vieții în provinciile montane, acest film sublim ne introduce într-un univers htonic, în care supraviețuirea nu este niciodată garantată, iar conviețuirea cu oamenii este definită (și pusă constant la încercare) de legea inexorabilă a necesității. Honeyland este poetic melancolic, vizual uluitor și semantic infailibil în modul discret în care scoate în evidență problema lăcomiei ca un factor cheie al exploatării nestăpânite a lumii naturale și în dezintegrarea socială.

Few documentaries of recent cinematic vintage have managed to marry truth and art as skillfully as Honeyland. Through images of unparalleled natural beauty, but also through a harsh naturalism that vividly captures the arduous experience of life in the mountainous provinces, this sublime film slips us into a chthonic universe where survival is never a given and where human coexistence is defined (and constantly being put on the line) by the inexorable law of necessity. Honeyland is poetically melancholic, visually stunning, and semantically infallible in the discreet way in which it spotlights the problem of greed as a key factor in the intemperate exploitation of the natural world and in social breakdown.